o sa-mi cer scuze de pe acum pt eventualele type errors dar scriu de pe tel si e mai dificil:)nu am mare lucru d spus,d fapt postarea e despre nimic:)toate bune si frumoase.in 30d zile plec spre plaiurile mioritice ale Romaniei(teoretic).o sa trebuiasca sa ma opresc prin cluj cateva zile.in conditiile astea voi ajunge in vechiul Mic Paris in jur de 10iulie.va trebui sa imi fac buletinul,si sa incep scoala d soferi,de fapt d asta vin.k mi s-a pus mie pata sa-mi iau permisu k deh,imi stricau 6saptamani d plaja in italia.schimband subiectul,d 4saptamani mi-am schimbat locul d munca.da!l-am lasat pe seful meu libidinos,incult si care facea laba in birou(nu v-am zis d obiceiurile lui...va urma)cu curu in balta.inainte cu 2luni de a pleca d la el au plecat alti 2colegi.coordonatorul staffului si asistenta.ramasesem eu sa fac treaba importanta gen facturari,arhivari,comenzi,plannin,stoc,traduceri,contacte etc.asa ca atunci cand am zis ca plec nu a vrut sa ma lase.i-am zis zambind ca nu am contract cu el si ca pot oricand sa ma car.si am si facut asta...acum pe langa faptul k mai tarziu d ora 3nu ajung acasa,am salariu triplu si-mi place ceea ce fac.in rest toate bune si frumoase.am o viata perfect normala,sunt bine si linistita,stiu exact c vreau pt mine,d l mine si fac tot c pot sa ma multmesc si sa ma fericesc.

Punct. Si de la capat.

De fiecare data cand inchiei un capitol am impresia ca pot incuia peste noapte tot.Ca pot sterge totul cu buretele si ca ma pot trezi a 2a zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine asa mi-as dori eu.In trecut era mai rau, ma complaceam in situatia de adolescenta neinteleasa,ranita si razvratita.Si plangeam...plangeam mult...si-mi inecam amarul si tristetea in...alcool si tigari si sunt constienta ca daca atunci nu aveam prieteni care sa ma puna sa aleg,care sa ma certe si sa ma ciufuleasca,acum as fi fost rau...Am crescut si m-am maturizat...m-am impietrit si intarit..si ce as fi dat sa raman un copil...Am mai incheiat un capitol din existenta mea,alte vise s-au dus pe apa sambetei...nu foarte multe pentru ca de data asta am refuzat sa ma las prinsa in mirajul visurilor...in schimb am sperat sa fie totul adevarat,sa fie totul bine...nu a fost...de ce? nu stiu...chiar nu stiu,mi s-a refuzat orice raspuns...Niciodata nu am cerut prea mult de la nimeni din cunoscutii mei...am cerut doar sinceritate si atat...in schimb am oferit ce aveam mai bun...E atat de greu pentru o persoana sa fie sincera?
sunt puternica,cel putin de fatada. Am puterea sa ma trezesc sa ma duc dimineata la munca sa zambesc,sa socializez....dupa sa ma duc la cumparaturi si dracu stie p unde mai imi vine mie sa ma duc...de obicei seara pic lata...da sunt zile cand nu-mi vine sa intru in camera din motive considerabile...cand ma pun in pat si ma rog de Mos Ene sa vina mai repede ca sa nu mai am timp sa ma gandesc...S-a terminat si atat.Nu ma mai intreb de ce...eu stiu,in sinea mea am stiut de atunci...
Acum ma duc...sa ma lupt cu mine si restul...

Eu si cu mine

Cel mai tare urasc in lumea asta Singuratatea...sa spunem ca mi-e cel mai frica de acest lucru...mi-e mai frica de Singuratate decat de Moarte...si cea mai nasoala forma de Singuratate...din punctul meu de vedere sunt mai multe....e cea in care esti inconjurat de oameni dar te simti singur... eu o numesc Singuratatea in mijlocul omenirii...Asa ma simt eu..acum...de vre-o 2 saptamani. Mi-e teama ca voi claca, sincer....E singuratatea care in timpul zilei pastreaza aparentele dar iti macina interiorul ca o molie cara mananca hainele...o simt..la propriu.
Cel mai urat e noaptea cand strang si ma ghemuiesc intr-o perna blestemata care nu-mi vorbeste...nu inteleg Zau!de ce nu-mi vorbeste...vreau sa vorbesc si nu zice nimic...ma lasa sa o sugrum in imbratisari pline de frustrare si lacrimi amare...in fond...pline de Singuratate.
Normal vorbind nu as avea de ce sa ma simt singura...zilnic interactionez cu oameni cunoscuti sau mai putin cunoscuti...dar ma simt mai pustie ca niciodata...nu stiu sa spun de ce,nici eu nu am gasit raspunsul si ma infurii...ma infurii pentru ca simt ca pierd momentele simple din viata,singurele de altfel care imi aduc zambetul pe buze...ele sunt in fata mea si eu le ignor in incercarea disperata de a iesi din impas.
Am impulsuri sa sun pe oricine....chiar as vorbi cu oricine Zau!da stiu k nimeni nu ar intelege ce simt eu de fapt, ce e cu mine...nici eu nu inteleg....asa ca ma abtin...nu mai sun pe nimeni nici macar pe El...mai ales pe EL...e greu...e greu sa strangi o perna rece in brate si sa plangi dupa ce...nu stiu dupa ce...dar sa plangi pana ti se taie respiratia...e dureros Zau!
Feriti-va de Singuratate...Zau ca doare!

Thoughts

What we do when what we loved, what we respected, what we venerated and what recieved from us what was our best, our beautiful, our kind and childish, our pure and sincerly parts, without asking nothing back, without claiming anything...rewards us with pain, with silence, with fake dreams and faiths, with lies, with drama and games, with bets an cheats. What we can do when it's not in our power to understand why, when you recieve nothing but silence as answers. What we do when unsaid things make you think that everything goes on like before, but your intuition says that is the end. Who or what gives to people the right, the power to play with other lifes? with their feelings, with their dreams. Who gives them the right to destroy the selfconfidence, the selfrespect of another?
What can we do?
Forgive but not forget.
Rise up straigth, stronger than before, knowing not to offer all without asking back, next time. Recover, full of faith and taste the reality not dreams, they lead you to inside death.
Don't claim anything from past. When you'll care less, it will come with late answers and then you can smile on a sarcastic way, you can turn your back and you'll leave it all behind wishing it a little bit of heaven with a little bit of hell.

Curatenia de primavara

-Un proces ce se deruleaza cu foarte mare atentie si meticulozitate in fiecare an, inainte de Paste. Dureaza cel putin o saptamana si cuprinde cele mai obscure locsoruri ale spatiului locuibil. Imi place si nu aceasta mobilizare de forte
Argumente pro:
parcurgand procesul asta dau de lucruri vechi care, de la primul contact vizual, ma transpun in trecut , ca un portal al timpului. Imi amintesc de copilarie, de fetita peltica cu ochi mari si albastrii, brunetica cu parul drept si breton frantuzesc, buze carnoase si natural conturate si de cat de mult si cu cat patos vorbea ca si cum ar fi recitat mereu o poezie.
Nu sunt un om al trecutului, am fost; doar ca insist sa-mi permit din cand in cand sa gust ramasite ale trecutului...doar pe cele dulci.
Argumente contra:
ma umplu de praf;urasc praful, imi taie respiratia. Dau de paienjeni (una din fobiile mele).Plus ca, cel putin la mine in debara(camera), oricat de curat as face a 2-a, cel mult a3-a zi e la fel de dezordonat.
Oricum de Paste o sa avem casa plina de romanasi si dupa ce vor pleca n-o sa-si dea nimeni seama ca s-a muncit vreodata la "curatirea"locului.
Cam atat cu curatenia si va doresc din pipota un Paste fericit si luminos.

P.S.: offtopic: Mihaela : sunt in zodia Rac si ca o racoaica veritabila, starea mea se schimba in functie de vreme, de lumina, de nimicuri...in plus...a plecat Melcutzu in tara si...am un gol in suflet si o presimtire sumbra care sper sa nu se adevereasca dar experienta mi-a demonstrat ca intuitia nu m insala niciodata...in fine ce-o fi mami o fi si tati.

Campul lexical si starea mea de suflet

Toti stim despre campul lexical si cu ce se mananca...sau cel putin un om cu putina cultura stie ce naibiului inseamna asta...daca nu...pacat nu stau sa explic acum cu ce se mananca...oricum daca va duce neuronu va dati singuri seama.
Ce legatura are campul lexical cu starea mea de suflet?poi vine cam asa:
Sunt nervoasa, ciufuta, m-am trezit cu fata la cearsaf, sunt iritata, irascibila, am draci, tremur, n-am stare, as lua un miel mic mic mic mic si i -as rupe gatu in momentu' asta fara pic de remuscari(n-am nimic cu mieii, imi plac...in farfuria mea, de Paste) sau un porumbel ca e mai firav si mai vulnerabil (asa cum ma simt eu acum) si m-as gandi ca sunt eu si ca(virgula) comit un suicid fara sa mor. Dati-mi un baros si o casa parasita ca in 3 ore nu mai ramane nimic din ea. Am toane, am draci,am nervi(am mai zis asta)(repetitia cu rolul de a intarii metafora,comparatia etc....)Urlu urlu tare si raspicat in mintea mea si ma doare capu de innebunesc...Tre sa ma opresc ca o sa surzesc dracu'X(X(X(X(X(X(imi creste si imi scade tensiunea, nu sufar fluctuatia asta, ma ameteste...stiu ce am....nu zic...nu vreau na!
De mult nu m-am mai simtit atat de plina de "energie negativa"(pffff)si de mult nu am mai facut atatea scenarii imaginare despre cum as omori porumbei, miei, oameni....da da oameni....acum m-as urca intr-o masina si prin faptul ca nu stiu sa conduc decat drept....as da peste oameni....toti odata....multi....pe trecerea de pietoni....da sa fie multi....cum e la Romana la Coloane vara....si dupa m-as opri si as rade.....as rade diabolic...>:)muahahahahaha>:)
Recomandati-mi un psihiatru>:)

"Tu ce ai face daca nu ti-ar fi frica?"

Am vazut intrebarea pe un blog, in cadrul jocului "leapsa".
Recent am zarit-o la statusul cuiva din lista de messenger si am raspuns prompt si cu primul gand: "As lasa totul balta si as fugi ca sa pot sa iubesc linistita si sa pot sa fiu alaturi de persoana iubita". Apoi am reflectat asupra intrebarii si am dezvoltat raspunsul dupa cum urmeaza:
Daca nu mi-ar fi frica as avea incredere in oameni, as visa mereu, as lasa totul in voia sortii si as trai fiecare zi ca fiind ultima din viata mea. Daca nu mi-ar fi frica, as spune tuturor, mai des, ceea ce simt. I-as spune sefului meu cat de incompetent, incult si libidinos este. Daca nu mi-ar fi frica inseamna ca nu as mai simtii teama Mortii si atunci m-as arunca de pe un loc foarte inalt...ca sa vad cum este sa zbori la propriu. As manca mancare chinezeasca (dupa cum am zis, nu m-as mai teme de Moarte). M-as bate cu Doroftei "ca de la barbat la barbat"(adica m-ar bate Doroftei ca pe un sac de cartofi). Daca nu mi-ar fi frica as demisiona si m-as muta singura (evenimente care trebuie sa succeada neaparat)...sau cu el(de fapt cred ca asta e marea provocare). M-as marita si as turna minim 2 puradei. Daca nu mi-ar fi frica as ratacii noaptea pe strazi, as inota printre rechini (liber, fara cusca). Daca nu mi-ar fi frica mi-as striga in gura mare ideiile, doriintele, gandurile...fara teama esecului sau a respingerii...

Cam asta as face eu daca nu mi-ar fi friica...probabil o sa-mi mai vina in tartacuta si alte idei de raspuns dar momentan doar atat...
Voi incepe o noua "leapsa"si voi da intrebarea mai departe. Inca ma mai gandesc cui...

Prietenie adevarata...

Am gasit pe internet o melodie de la Adda(aceasi tipa care canta"Minti murdare facute praf"alaturi de Teasta).Ufff....m-a rascolit si mi-am dat seama ca eu le spun prea rar prietenilor mei cat de mult inseamna pentru mine, cat de mult ii iubesc...ca as fi Nimeni fara ei,fara sprijinul lor,fara sfaturile lor, fara criticile lor...
Ei sunt comorile mele....
Pentru voi....Pentru:
Blondix meu
Ik
Toytza
Larisoi
Adela
Si nu in ultimu rand....pentru prietena mea cea mai buna...pentru Ea care a suportat atatea pentru mine,asemenea unui nuc ce se ridica impotriva naturii fara sa se clinteasca....Pentru MAMA...



Ascultati melodia si spuneti-le prietenilor vostrii cat de importanti sunt.




Adda - Prietenie adevarata
Asculta mai multe audio Muzica »