Iubirile sunt diferite de la o experienta la alta.Nu se aseamana, nu se compara, nu se masoara.Eu una,iubiind cu adevarat de 2 ori pana acum,nu am putut spune niciodata ca pe "X" l-am iubit mai mult decat pe "Y". Am stiut doar ca e iubire.Dar ce e iubirea pana la urma?
E acea senzatie de nerabdare pana la cea clipa revederii? Sunt acei fluturi ce-ti cutremura fiinta doar cand simti parfumul? E slabiciunea genunchiilor in fata celui ce s-a apropriat parca sa-ti soarba ultimul strop de aer ce s-a cuibarit in capul pieptului? E ritmul alert al inimii atunci cand simti in spatele tau pe cineva si te rogi in sine sa fie El? E privirea asupra fiecarui coltisor,de jur imprejur,asteptand sa se iveasca Cineva? Sunt acele scenarii pe care le regizam in minte...despre situatii inventate de inima? E speranta? Speranta ca regiile se vor "pune in scena"mai devreme sau mai tarziu? E sentimentul ala coplesitor ce te inunda atunci cand ti se pare ca ai primit un semn? E dorul in care te afunzi desi n-a trecut nici o ora de la utima intrepatrundere a priviriilor? E dorinta de abandon total al lumii intregi, pt doar 5 minute in bratele lui?
Daca am invatat ceva din iubire pana acum, e ca iubirea nu e un lucru ci o avalansa de sentimente, de intamplari...o avalansa de lucruri mici ce compun un urias Puzzle care se intregeste zi de zi, clipa de clipa.In prezenta sau in lipsa celuilalt. Te ridica pe cele mai inalte culmi, dar te si doboara cand te luvesti de realitate. Pentru ca iubirea e un vis, un basm care la un moment dat se pierde in umbrele gri ale realitatii.
Cat de greu e sa iubesti? Dar cat de greu e sa iubesti in taina?
Sa traiesti acea avalansa singura? intr-o lupta continua de a afisa o mare linistita si limpede, cand inauntrul tau se prabusesc nameti nameti...
Cat de greu e sa te multumesti cu un insemnificativ semn? Cu o copilareasca tachinare? Sa ti se inmoiae fiinta la o simpla atingere accidentala? Sa nu poti saruta cand buzele ard de dorinta? Sa privesti o persoana incercand sa-ti impui o realitate pe care inima se incapataneaza s-o transforme in basm? Sa iti doresti cu ardoare sa devii personaj principal in propria regie...dar incertitudiniile realitatii sa nu-ti permita nici macara sa scrii primul cuvant din primul capitol al scenariului?
E greu...e o lupta continua cu mine insumi de a ascunde dorinta. Ma joc de-a v-ati ascunselea cu propria-mi avalansa, zi de zi, clipa de clipa...incerc sa mai castig un ragaz de cateva lacrimi.
Incerc si-mi doresc sa descopar Semnul...un lucru plauzibil care sa-mi dea unda verde fanteziei...fanteziei reale...povestii cu 2 protagonisti nu cu 1.
E razboiul meu cu sentimentele care se amplifica de la zi la zi. Pe masura ce incerc sa le ingrop...ele cresc. Cateodata ma coplesesc si se ridica la limita rabufnirii.
Nu stie nimeni decat eu. Si ,a straduiesc sa nu fac vre-o miscare care sa ma dea de gol.
E greu sa-ti sugrumi emotiile, reflexele...sa-ti ingheti tresaritul cand auzi Numele. Sa te impietresti cand auzi vocea si ai vrea sa fugi, sa-i fi aproape.
E greu sa calculezi fiecare miscare ca sa ajungi in preajma sa cat mai des fara ca cineva sa sesizeze asta
Dar cel mai greu e sa incerci sa-ti inoculezi ideea ca nimic nu e ceaa ce pare cand inima striga sa-ti urmezi instinctele; ca semnele nu sunt reale, cand toti ceilalti le percep. Incerc sa fiu obiectiva si detasata si cand sunt mai inversunata, totul in jurul meu se aliaza in a-mi demonstra ca e rost de ceva...
Si ma iluzionez...si visez...cu ochii deschisis de cele mai multe ori
Nu e iubire...nu inca...dar inauntru meu ninge cu fulgi mici si desi
E greu pana sa si recunosc fata de mine ca e ceva mai mult decat un atasament normal
Sper doar sa fiu puternica in continuare si sa nu las nimic din toate astea sa-mi afecteze munca.
Vezi mai multe video din Muzica
