Atat?!?

Mirosul de cafea proaspata ii inunda simturile. Buimaca si amortita incearca sa desluseasca dansul razelor de lumina. E dimineata tarziu. Linistea urla din toate colturiile orasului. Trebuie sa fie weekend. Refuza sa deschida ochii, este inca ancorata in placerea unui somn fara vise. De'ar fi fiecare zi asa.

Printr-o incercare timida de a parasii vulnerabilitatea asternuturilor, abandoneaza un picior pe marginea patului. Varfurile descopera o suprafata rece si dura ce ii trimite senzatii de electrosocuri in fiecare por din fiinta. Totusi nu mai poate ignora aroma de cafea.

Deschide ochii sub sprancene incruntate incercand sa'si dea seama ce o ademeneste mai mult...Aroma cafelei...sau imponderabilitatea ce o simte cuibarita acolo.

Renunta greu la refugiul ei. Se aseaza pe marginea patului cu fata in palme, talpile pe suprafata rece si solida ce a pedepsit-o mai devreme. Se simte usoara, se simte...fara simturi. E ca si cum corpul ei inca ar dormi, amortit, abandonat in haurile necunoscutului. Se ridica hotarata, dintr-o miscare, si in fata ei, intr-o oglinda cruda, se infatiseaza imaginea unei tinere aproape goala... O tanara buimaca, sleita si dezordonata. Cine esti si ce vrei de la mine? se intreaba in sinea'i...

Picioarele'i inerte se arata de sub un tricou ce nu-i apartine. Umarul drept se incapataneaza sa nu stea sub acelasi tricou. O pereche de cercuri putin mai intunecate ii stau la baza ochilor intrebatori. Parul lung pana la mijlocul spatelui pare sa se fi scurtat considerabil peste noapte. Rasufla usurata...este doar din cauza ca este foarte, foarte ciufulita.

Nu poate recunoaste nici un element din camera. Nu poate sa recunoasca nici o trasatura din reflexia ce parca o sfideaza.

Incepe sa cerceteze...de undeva de pe podea isi pescuieste topul...apoi incepe o poveste asemanatoare cu Hansel si Gretel. De sub pat ii zambeste o sticla goala de vin...sub care se afla o bucatica de dantela neagra....continua cu noptiera pe care gaseste o alta sticla de vin, dar nu si urmatorul element al puzzlelui ei. Nu ca ar stii ce mai e de gasit.

A terminat vanatoarea si se uita impasibila la toate hainele pe care le-a gasit. I se pare atat de inutil sa se imbrace acum. Ce ar mai fi de vazut si nu s-a vazut deja.

Este curioasa, intrigata, incitata. Unde e si cum a ajuns aici? De ce memoria vrea sa se razbune pe ea, refuzandu-i orice indiciu despre ultimele ore? Instinctul ii spune ca nu este in pericol dar adrenalina ii danseaza sangele de-a lungul corpului. Sticlele de alcool gasite in diferite unghere ale incaperii ii pot oferii indicii, dar totul e de fapt nimic. Nu sunt decat presupuneri. 

Constiinta ii spune sa se imbrace si sa fuga cat mai repede fara sa se uite inapoi. Dar unde era constiinta acum cateva ore? 

Apasa clanta si inspira puternic inainte de a face primul pas in afara acestei incaperi incarcata cu o tensiune palpabila. Ghidata de aroma cafelei si de un sunet de fundal ajunge in bucatarie. Nu...nu si-a amintit nimic pana acum. Nu recunoaste locul acesta, in schimb recunoaste alta sticla de vin...e ca cele gasite in camera. Gaseste cafeaua aburinda pe aragazul inchis. Pe barul de alaturi un mic biletel : "Buna dimineata!" Atat?!?!

Devine frustrant...Incepe sa cotrobaie prin toate dulapurile dupa zahar, apoi pescuieste din frigider laptele. Pe cutie o nota : "Incantat de cunostiinta!". Neasteptat corpul ei are o reactie aproape convulsiva si nu simte nici cel mai mic impuls sa fuga...totul o atrage....totul ii va fi sfarsit sau nu...

Ea

Asa e Ea. Putin nebunatica, un pic trista si plina de imaginatie. Du-o pe malul marii pentru o plimbare sub clar de luna. Atunci vei vedea cea mai frumoasa parte a Ei. Luna va scoate la iveala toate visele Ei secrete iar apropierea apei o poate face sa se relaxeze si sa renunte la cele o mie si una de inhibitii. S-ar putea sa ii vezi intregul colorit emotional intr-o ora. Asa vei putea alege sentimentul care-ti place si o vei putea incuraja sa-l cultive. Cand o ai pe Ea, singura cu tine, pe o plaja, sub luna plina, se petrece o stranie schimbare. Ea, cea distanta si rezervata, pe care o vezi ziua, sau Ea, cea pe care ai observat-o la teatru sau la restaurant fiindca radea mereu si flirta cu nerusinare, devine brusc o creatura din alta lume atunci cand razele magnetice ale lunii ii stralucesc in ochi si urechile i se inunda cu fosnetul valurilor. Ea va deveni o nimfa a marii care te poate purta dincolo de limitele imaginatiei tale. Ea e rareori agresiva in mod deschis, asa ca va trebui sa faci tu prima miscare. Starile Ei se schimba, in medie, de 4 ori pe luna, plus fluctuatii minore, de 2 ori pe zi. Ea e previzibila intr-un mod imprevizibil. Rasul Ei zurliu iti va umple viata de placere iar umorul ei frust si sanatos iti va fi si mai drag cand te vei gandi la sirenele sarcastice cu spirit cinic si chicoteli ipocrite. Sentimentele Ei sunt atat de delicate, incat nu stii cand poate devenii, brusc, vulnerabila la intelesuri ascunse. Ea cere foarte putin pentru cat daruieste. Nu te lasa pacalit de slabiciunea manifestata din cand in cand. Acea fetita neajutorata care se cuibareste in bratele tale puternice pentru ca tu sa o protejezi de lumea rea si rece, e perfect capabila sa se descurce singura. Curajul pe care nu pare a fi in stare sa si-l adune pentru a-si alunga propriile temeri, apare ca din senin, stralucitor ca soarele, atunci cand, cei dragi au nevoie de Ea, cea puternica. Ea nu te va dezamagi niciodata si in acele momente iti va aminti mai degraba de o stanca decat de o fragila raza de luna. Ciudata Ei posesivitate o face sa fie de neclintit, dar niciodata agresiva. Ea stie, in adancul sufletului Ei, ca oricat de departe te-ai duce ca sa-ti urmezi visele, te vei intoarce intotdeauna si Ea va fi acolo, asteptandu-te rabdatoare. Ochii Ei inca vor mai avea stralucirea lunara de care-ti amintesti, iar Ea te va intreba cum a fost si cum te simti. Daca nu ti-a mers bine, va spune o gluma ca sa te faca sa razi si-ti va alunga grijile cu sfaturile Ei de bun simt si umorul Ei nebun. Mai tarziu, la lumina flacarilor din semineu, te vei uita la chipul Ei senin si te vei intreba din nou: " O fi, de fapt, oare, o creatura lunara sosita dintr-o gradina invaluita in ceata, sau o adorabila nebuna plina de viata?"