Nu pot sa scriu…si am atatea de zis….nu pot sa scriu….mi-e frica….de ce…stiu dar nu pot sa spun…cred ca blogul meu a ajuns sa fie citit si de persoanele care nu trebuiau sa stie d anumite sentimente de ale mele….dar am facut blogul pentru mine…ca sa nu mai imi umplu camera de hartii si hartiute cu cuvinte scrise la intamplare si pe care mai tarziu nu stiu sa le descifrez…ma simt urmarita…nu vreau sa se afle anumite lucruri,dar vreau ca cei dragi sa vada ca nu uit de unde am plecat,dar ca m-am schimbat al dracu’ de mult.Nu as fi vrut…dar s-a intamplat…asa cum nu am vrut sa renunt la visul meu….dar a trebuit
Am un nod in gat…o lacrima in coltul ochilui….n-o las sa curga!nu vreau!eu nu mai plang,eu tac,si ingrop in mine!
As tipa la ea sa stea acolo da’ o sa se sperie mama….vreau pe plaja….sa ma uit l marea rece sa vad avioanele cum aterizeaza si decoleaza….dar mi-e frica sa ma duc…pentru ca acolo visam ca intr-unul din avioanele alea voi fi si eu intorcandu-ma acasa…la ei..la….visul meu…in nisipul de acolo mi-am ingropat fericirea desenand o inima nereusita…ce parca imi prevestea sfarsitul…
Am fost dezamagita….de mine ca am visat iar….chiar si dupa ce totul se sfarsise de mult…si am ajuns si acasa….as fi vrut sa nu ma fi dus….as fi vrut s raman fericita in felul meu si sa privesc cu drag anumite momente…m-am dus acolo si visul meu a murit,in in bratele mele.Tremuram…nu vroiam sa plang dar lacrimile curgeau….m-am oprit si mi-am jurat ca o sa calc in picioare tot….nu pot pentru ca nu pot…dar nici sa iert nu pot…dar vreau….dar nu pot….
Sunt incooerenta…stiu…nu vreau dar se intampla…
Gata…s-a retras lacrima…mi-a trecut…
