vineri, 5 iulie 2013

Atat?!?

Mirosul de cafea proaspata ii inunda simturile. Buimaca si amortita incearca sa desluseasca dansul razelor de lumina. E dimineata tarziu. Linistea urla din toate colturiile orasului. Trebuie sa fie weekend. Refuza sa deschida ochii, este inca ancorata in placerea unui somn fara vise. De'ar fi fiecare zi asa.
Printr-o incercare timida de a parasii vulnerabilitatea asternuturilor, abandoneaza un picior pe marginea patului. Varfurile descopera o suprafata rece si dura ce ii trimite senzatii de electrosocuri in fiecare por din fiinta. Totusi nu mai poate ignora aroma de cafea.
Deschide ochii sub sprancene incruntate incercand sa'si dea seama ce o ademeneste mai mult...Aroma cafelei...sau imponderabilitatea ce o simte cuibarita acolo.
Renunta greu la refugiul ei. Se aseaza pe marginea patului cu fata in palme, talpile pe suprafata rece si solida ce a pedepsit-o mai devreme. Se simte usoara, se simte...fara simturi. E ca si cum corpul ei inca ar dormi, amortit, abandonat in haurile necunoscutului. Se ridica hotarata, dintr-o miscare, si in fata ei, intr-o oglinda cruda, se infatiseaza imaginea unei tinere aproape goala... O tanara buimaca, sleita si dezordonata. Cine esti si ce vrei de la mine? se intreaba in sinea'i...
Picioarele'i inerte se arata de sub un tricou ce nu-i apartine. Umarul drept se incapataneaza sa nu stea sub acelasi tricou. O pereche de cercuri putin mai intunecate ii stau la baza ochilor intrebatori. Parul lung pana la mijlocul spatelui pare sa se fi scurtat considerabil peste noapte. Rasufla usurata...este doar din cauza ca este foarte, foarte ciufulita.
Nu poate recunoaste nici un element din camera. Nu poate sa recunoasca nici o trasatura din reflexia ce parca o sfideaza.
Incepe sa cerceteze...de undeva de pe podea isi pescuieste topul...apoi incepe o poveste asemanatoare cu Hansel si Gretel. De sub pat ii zambeste o sticla goala de vin...sub care se afla o bucatica de dantela neagra....continua cu noptiera pe care gaseste o alta sticla de vin, dar nu si urmatorul element al puzzlelui ei. Nu ca ar stii ce mai e de gasit.
A terminat vanatoarea si se uita impasibila la toate hainele pe care le-a gasit. I se pare atat de inutil sa se imbrace acum. Ce ar mai fi de vazut si nu s-a vazut deja.
Este curioasa, intrigata, incitata. Unde e si cum a ajuns aici? De ce memoria vrea sa se razbune pe ea, refuzandu-i orice indiciu despre ultimele ore? Instinctul ii spune ca nu este in pericol dar adrenalina ii danseaza sangele de-a lungul corpului. Sticlele de alcool gasite in diferite unghere ale incaperii ii pot oferii indicii, dar totul e de fapt nimic. Nu sunt decat presupuneri. 
Constiinta ii spune sa se imbrace si sa fuga cat mai repede fara sa se uite inapoi. Dar unde era constiinta acum cateva ore? 
Apasa clanta si inspira puternic inainte de a face primul pas in afara acestei incaperi incarcata cu o tensiune palpabila. Ghidata de aroma cafelei si de un sunet de fundal ajunge in bucatarie. Nu...nu si-a amintit nimic pana acum. Nu recunoaste locul acesta, in schimb recunoaste alta sticla de vin...e ca cele gasite in camera. Gaseste cafeaua aburinda pe aragazul inchis. Pe barul de alaturi un mic biletel : "Buna dimineata!" Atat?!?!
Devine frustrant...Incepe sa cotrobaie prin toate dulapurile dupa zahar, apoi pescuieste din frigider laptele. Pe cutie o nota : "Incantat de cunostiinta!". Neasteptat corpul ei are o reactie aproape convulsiva si nu simte nici cel mai mic impuls sa fuga...totul o atrage....totul ii va fi sfarsit sau nu...