Punct. Si de la capat.

De fiecare data cand inchiei un capitol am impresia ca pot incuia peste noapte tot.Ca pot sterge totul cu buretele si ca ma pot trezi a 2a zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine asa mi-as dori eu.In trecut era mai rau, ma complaceam in situatia de adolescenta neinteleasa,ranita si razvratita.Si plangeam...plangeam mult...si-mi inecam amarul si tristetea in...alcool si tigari si sunt constienta ca daca atunci nu aveam prieteni care sa ma puna sa aleg,care sa ma certe si sa ma ciufuleasca,acum as fi fost rau...Am crescut si m-am maturizat...m-am impietrit si intarit..si ce as fi dat sa raman un copil...Am mai incheiat un capitol din existenta mea,alte vise s-au dus pe apa sambetei...nu foarte multe pentru ca de data asta am refuzat sa ma las prinsa in mirajul visurilor...in schimb am sperat sa fie totul adevarat,sa fie totul bine...nu a fost...de ce? nu stiu...chiar nu stiu,mi s-a refuzat orice raspuns...Niciodata nu am cerut prea mult de la nimeni din cunoscutii mei...am cerut doar sinceritate si atat...in schimb am oferit ce aveam mai bun...E atat de greu pentru o persoana sa fie sincera?
sunt puternica,cel putin de fatada. Am puterea sa ma trezesc sa ma duc dimineata la munca sa zambesc,sa socializez....dupa sa ma duc la cumparaturi si dracu stie p unde mai imi vine mie sa ma duc...de obicei seara pic lata...da sunt zile cand nu-mi vine sa intru in camera din motive considerabile...cand ma pun in pat si ma rog de Mos Ene sa vina mai repede ca sa nu mai am timp sa ma gandesc...S-a terminat si atat.Nu ma mai intreb de ce...eu stiu,in sinea mea am stiut de atunci...
Acum ma duc...sa ma lupt cu mine si restul...