addicted2memories

...

2011-11-25T11:34:00.000-08:00

Simt nevoia sa scriu iar....dar nu stiu de unde sa incep....ce sa cuprind, cu ce sa inchei....nu as vrea sa am o incheiere...n-am mai scris demult...jurnalul meu e la 2500km departare.... Parca nu mai gasesc pe nimeni cu care as putea vorbi....ptr ca daca as vorbii cu cineva....daca as spune....s-ar sparge basmul...mi-e sufletul atat de greu....mi-e atat de dor de ai mei...de fratiorii mei....mi-e dor de mama....mi-e dor sa ma mai aline,sa ma mai certe....sa ma exaspereze.....mi-e tare dor de tata....mi-e dor sa fiu cu ei....ma simt atat de singura...si atat de trista...am crezut ca am luat hotararea ce avea sa ma faca cea mai fericita....a trecut un an si eu sunt atat de pustiita si atat de intristata....si gandul ca poate am facut cea mai mare prostie ma cuprinde din ce in ce mai des.....nu trebuia sa fie asa! Trebuia sa fie dorinta imlinita, visul devenit realitate....fericirea suprema....era totul pe fagasul cel bun....ma incredeam din ce in ce mai mult in reusita....dar....nu stiu...nu stiu! Ce naiba se intampla? Incotro se duce povestea...de ce atata inversunare, atat durinta de razbunare, de ce sistemul "care pe care" intre 2 persoane care se presupune ca se iubesc? Incotro? Cat de adanc se mai infige cutitul? De ce trebuie sa ajung in punctul in care ma intreb, atat de des, "pentru ce atata?"....

24 hours of fantasy

2010-06-30T07:45:00.000-07:00

Ma uit cu stupoare la ceas....s-au implinit putin peste 24 ore de cand mi-am afundat complet capul si ochii in laptop...si nu numai...toate gandurile,reflexele, visele proprii si fantezia sunt adanc infipte inauntrul ecranului de 13'. In realitate sunt adancite mult mai departe de suprafata asta supreficiala de inginerie. Uitasem cat de mult ma destinde lectura.
O buna prietena mi-a redeschis apetitul printr-o timida incercare de a experimenta o noua modalitate de a ne lasa de fumat. Mi-a trimis un document .pdf :"Carte Anti Fumat- Allen Carr". Am inceput s-o citesc la servici amuzata si curioasa,din plictiseala chiar.
Desi "cartea" suna promitatoare, eu nu eram destul de convinsa ca va fi mai mult decat o modalitate de a-mi pierde timpul. Pe parcurs m-a acaparat si desi nu este genul de carte care sa te faca sa-ti imaginezi foarte multe,m-am cufundat repede si profund in randurile ei.Nu-mi spunea nimic din ceea ce nu stiam deja,numai ca are obiceiul de a se repeta(cateodata agasant)Probabil cu rol de a accentua si de a intari.
Tre' sa marturisesc ca parcurgand paginile am inceput sa cred ca ma va ajuta, ca ma voi lasa de fumat printr-o metoda noua, putin cunoscuta si absolut ilara din punctul meu de vedere. Astfel incat am plecat de la birou cu laptopul in brate. Credeam cu tarie ca succesul consta in a nu-mi dezlipi ochii si implicit atentia de la ea.
Nici nu stiu cand am ajuns acasa si in aproximativ 2 ore am devorat-o.
Fara sa-mi dau seama trageam insetata din tigare.Nu avusese efect, cel putin nu pe moment. Nu m-a invadat tristetea esecului, dimpotriva incercam sa urmez instructiunile.M-am lasat pagubasa, recunoscandu-ma in scuzele fumatorilor ce erau cuprinse in carte. TOATE dar toate; cred ca autorul nu a ratat nici o scuza pe care unul din noi,dependentii sa nu o folosim.
Desi nu m-a ajutat personal, sunt sigura ca toate cazurile "rezolvate" de care vorbeste autorul sunt reale si ce m-a determinat cu adevarat sa trec de primul capitol este faptul ca El,autor,narator....om, oricum vreti sa-i ziceti este un fost fumator inrait, foarte inrait care a reusit.Cartea astfel devenind personala si apropiata tie, ca cititor....facandu-te sa scapi de exasperarea gen:"inca niste sfaturi si solutii din partea unor oameni "perfecti" ce nu ne spun nimic din ce nu stim, dar ei insusi avand prea putin habar despre ce vorbesc cu adevarat"
Nu am de ce sa deliberez foarte mult pe tema asta,cum am spus cartea e de gen psihologic nu fantazist. O recomand cu caldura ca pe o lectura...interesanta, diferita.
Ce e poate mai departat de "zilele noastre"este faptul ca El crede si a crezut cu tarie in convingerea proprie,ignorand scepticismul tuturor si indeplinindu-si telul prin tarie, ambitie,stapanire de sine si optimism
Cam rar in zilele noastre,chiar si cand e vorba de o "simpla" dependenta...de orice fel ar fi ea:)
In prezent sunt in lumea lui Stephenie Meyer si a vampirilor ei
Sunt transpusa total acolo de ieri de pe la 18:00. Am citit pana azi dimineata la 4:30 cand simteam ca ochii se inchid in ciuda eforturilor mele zadarnice,cand simteam ca nu mai au nici un sens cuvintele alea si cand imaginatia mea intrase in slow motion.Am decis ferm in momentul ala ca e timpul sa nu superficializez ultimele ore petrecute in felul ala prin simpla incapatanare de a termina Al doilea volum, dupa ce primul ma tinuse in priza si pana la jumatatea celui de al 2-lea am plans ca un copil innabusindu-mi suspinele si geamatele.Acum citesc Eclipse(part a 3a)si nu ma las pana nu termin....500 si ceva de pagini da' ce dracu...in 8 ore am terminat primele doua volume....pana dimineata il termin
Am vazut filmul....ambele si sunt cu atat mai incantata ptr ca imaginatia ma ajuta mult si spre uimirea mea, vizionarea filmului(/or) nu-mi umbreste cu nimic lectura(ca in alte cazuri de adaptari)ba din contra
Dar pe tema Twilight o sa revin ulterior pentru ca e mult de scris si vreau sa dedic o atentie sporita subiectului "cronicii" ce o voi face
Sunt in Transa. pt foarte putine lucruri scot un pic capul la suprafata, iar putin inseamna f putin...

Happy B-Day my Dear

2010-06-29T01:52:00.000-07:00

Yup, a mai trecut un an si am schimbat prefixul.I'm getting old...poate la varsta asta n-ar trebuie sa-mi pese sau sa ma ingrijoreze lucru asta dar cum eu sunt pe de'andoasele ma sperie si ma intristeaza.Cum imi sta in fire, de ziua mea n-am petrecut,n-am simtit nevoia.Am simtit doar ...tristete.In ultimii ani e singurul lucru pe care-l simt de ziua mea:)Timpul trece si stiu ca nu-mi sta in putere sa-l opresc si mai mult decat atat, parca e mai greu ca niciodata sa tin pasul cu el:)Ma uit in urma si vreau sa bifez realizarile din ultimul an...e greu sa gasesc ceva care sa ma fi multumit pe deplin, sau ceva devenit realitate din tot ce mi-am dorit cu adevarat.Am o slujba bunicica,am o surioara ce ma umple de fericire...si...si o iubire doar a mea,de care nimeni nu stie,care-mi ingreuneaza psihicul,fizicul...
Blow the candless and make a wish...m-am gandit 2 zile ce sa-mi doresc,ce ar fi mai important in momentul asta pt mine,de ce am nevoie urgent...si cand a ajuns in fata celor 20 de lumanari am avut un blank total:) Am inchis ochii am strans din dinti si am rastit cu voce tare in coridoarele mintii singura dorinta ce a iesit la suprafata din negura...Mi-am dat seama ulterior ca iar ma las dusa de val si ca am inceput iar sa cred in povesti, sa-mi doresc poate imposibilul,ca pierd din vedere lucruri mai importante decat ceea ce mi-am dorit...n-am mai fost atat de egoista in a-mi dori ceva de cand am implinit 16 ani.:)
Dar cine poate sa ma acuze ca-mi doresc iubire?Dar o iubire sincera si adevarata,care sa ma protejeze, sa ma incite, sa-mi ofere siguranta si clipe de neuitat?
Nici nu mai sunt in stare sa-mi stabilesc niste teluri pt anul ce vine,parca totul e inghetat in mine...minte, ratiunea....nu simt decat cum imi clocoteste sangele in vene si cum ma podidesc lacrimile cateodata
E grea povara ce-o duc pe umeri....si-mi umbreste mintea:)

Song of the day

2010-06-22T05:41:00.000-07:00

Adorable and true:X

Melodia Zilei

2010-06-16T01:03:00.001-07:00

Nu sunt depresiva:)
Am doar nevoie de o perioada de chill
In perioadele de chill ma delectez cu balade rock....Calmeaza furtunile launtrice:)

Quotes

2010-06-15T02:53:00.000-07:00

“Have you ever been in love? Horrible isn't it? It makes you so vulnerable. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life...You give them a piece of you. They didn't ask for it. They did something dumb one day, like kiss you or smile at you, and then your life isn't your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so simple a phrase like 'maybe we should be just friends' turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It's a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain."

What is love?

2010-05-26T02:34:00.001-07:00

Iubirile sunt diferite de la o experienta la alta.Nu se aseamana, nu se compara, nu se masoara.Eu una,iubiind cu adevarat de 2 ori pana acum,nu am putut spune niciodata ca pe "X" l-am iubit mai mult decat pe "Y". Am stiut doar ca e iubire.Dar ce e iubirea pana la urma?
E acea senzatie de nerabdare pana la cea clipa revederii? Sunt acei fluturi ce-ti cutremura fiinta doar cand simti parfumul? E slabiciunea genunchiilor in fata celui ce s-a apropriat parca sa-ti soarba ultimul strop de aer ce s-a cuibarit in capul pieptului? E ritmul alert al inimii atunci cand simti in spatele tau pe cineva si te rogi in sine sa fie El? E privirea asupra fiecarui coltisor,de jur imprejur,asteptand sa se iveasca Cineva? Sunt acele scenarii pe care le regizam in minte...despre situatii inventate de inima? E speranta? Speranta ca regiile se vor "pune in scena"mai devreme sau mai tarziu? E sentimentul ala coplesitor ce te inunda atunci cand ti se pare ca ai primit un semn? E dorul in care te afunzi desi n-a trecut nici o ora de la utima intrepatrundere a priviriilor? E dorinta de abandon total al lumii intregi, pt doar 5 minute in bratele lui?
Daca am invatat ceva din iubire pana acum, e ca iubirea nu e un lucru ci o avalansa de sentimente, de intamplari...o avalansa de lucruri mici ce compun un urias Puzzle care se intregeste zi de zi, clipa de clipa.In prezenta sau in lipsa celuilalt. Te ridica pe cele mai inalte culmi, dar te si doboara cand te luvesti de realitate. Pentru ca iubirea e un vis, un basm care la un moment dat se pierde in umbrele gri ale realitatii.
Cat de greu e sa iubesti? Dar cat de greu e sa iubesti in taina?
Sa traiesti acea avalansa singura? intr-o lupta continua de a afisa o mare linistita si limpede, cand inauntrul tau se prabusesc nameti nameti...
Cat de greu e sa te multumesti cu un insemnificativ semn? Cu o copilareasca tachinare? Sa ti se inmoiae fiinta la o simpla atingere accidentala? Sa nu poti saruta cand buzele ard de dorinta? Sa privesti o persoana incercand sa-ti impui o realitate pe care inima se incapataneaza s-o transforme in basm? Sa iti doresti cu ardoare sa devii personaj principal in propria regie...dar incertitudiniile realitatii sa nu-ti permita nici macara sa scrii primul cuvant din primul capitol al scenariului?
E greu...e o lupta continua cu mine insumi de a ascunde dorinta. Ma joc de-a v-ati ascunselea cu propria-mi avalansa, zi de zi, clipa de clipa...incerc sa mai castig un ragaz de cateva lacrimi.
Incerc si-mi doresc sa descopar Semnul...un lucru plauzibil care sa-mi dea unda verde fanteziei...fanteziei reale...povestii cu 2 protagonisti nu cu 1.
E razboiul meu cu sentimentele care se amplifica de la zi la zi. Pe masura ce incerc sa le ingrop...ele cresc. Cateodata ma coplesesc si se ridica la limita rabufnirii.
Nu stie nimeni decat eu. Si ,a straduiesc sa nu fac vre-o miscare care sa ma dea de gol.
E greu sa-ti sugrumi emotiile, reflexele...sa-ti ingheti tresaritul cand auzi Numele. Sa te impietresti cand auzi vocea si ai vrea sa fugi, sa-i fi aproape.
E greu sa calculezi fiecare miscare ca sa ajungi in preajma sa cat mai des fara ca cineva sa sesizeze asta
Dar cel mai greu e sa incerci sa-ti inoculezi ideea ca nimic nu e ceaa ce pare cand inima striga sa-ti urmezi instinctele; ca semnele nu sunt reale, cand toti ceilalti le percep. Incerc sa fiu obiectiva si detasata si cand sunt mai inversunata, totul in jurul meu se aliaza in a-mi demonstra ca e rost de ceva...
Si ma iluzionez...si visez...cu ochii deschisis de cele mai multe ori
Nu e iubire...nu inca...dar inauntru meu ninge cu fulgi mici si desi
E greu pana sa si recunosc fata de mine ca e ceva mai mult decat un atasament normal
Sper doar sa fiu puternica in continuare si sa nu las nimic din toate astea sa-mi afecteze munca.

Vezi mai multe video din Muzica

13

2010-04-13T05:35:00.000-07:00

Marti 13.
Ciudata zi...grea...
Nu sunt o fire superstitioasa...in fine... nu exagerat.Am si eu micile mele scapari.
Par example nu ma intorc din drum cand ies din casa decat daca e vorba de lucruri extrem de importante si chiar si atunci...ma eschivez in marea majoritate a cazurilor pentru ca e probata superstitia...pur si simplu mie-mi merge rau daca ma intorc din drum.
Desi imi plac pisiciile negre in conditiile in care urasc pisisciile in genere, daca imi taie calea o pisisca neagra stiu ca ceva va avea sa se intample. Nu incep sa fac fel si fel de ritualuri cu mers 7 pasi in spate etc(desi in copilarie ma distram asa)numa' ca stiu ca ceva va merge prost.
Mi-e frica de spartul oglinzii. Nu mi s-a intamplat dar ma tem de acest gand si de cei 7 ani de ghinion(eu zic ca imi ajunge o viata intreaga).
Incerc pe cat pot de mult sa ies din casa cu piciorul drept si sa ma trezesc in fiecare dimineata cu fata catre tavan.
Lista poate continua,dar cu lucruri mici si lipsite de cunoscutele ritualuri.
Niciodata nu m-am speriat de o zi de 13 sau mai ales de Marti 13. Ma amuzam teribil cand ii auzeam pe altii "moama azi e marti 13-3 ceasuri rele sa vezi ca o sa faca si-o sa imparta" Era absolut hilar cum se agitau unii in jurul acestei superstitii. In schimb dadeam vina pe aceasta zi si/sau data de fiecare data cand luam o nota mica la vre-o lucrare sau eram ascultata si nepregatita fiind, o dadeam in bara....dar realizam ca sunt simple motive pentru faptul ca nu ma pregatisem
Totusi aceaste zile au un iz sumbru si oricat de nesuperstitios ai fi tot te astepti sa se intample ceva. Pluteste in aer un fel de tensiune si parca lumea e mai posomorata si mai ingandurata.
Azi am o zi proasta...bine nu e ceva nou la mine, dar e ostenitoare aceasta zi de Marti 13.
Sunt foarte foarte obosita. Am muncit pana tarziu aseara si azi dimineata a trebuit sa fiu iar devreme la munca.Pe mine oboseala ma face irascibila si ma enerveaza la culme ca ma simt moale si sunt neatenta si nu ma pot concentra.
Dapz am o zi proasta. Si nu mai e vorba de note proaste la scoala intr-o zi de Marti 13 ci de evaluariile personale asupra-mi propriei persoane intr-o zi de Marti 13.
Nemultumitoare evident.

I'm back

2010-02-21T02:57:00.000-08:00

...la fel si Ik :X:X:X. Ufff chiar am nevoie sa incep sa scriu iar...am tot zis ca o fi si o impartii, am gasit scuze..."lasa ca scriu maine"....si ete ca se facura cam 8 luni de la ultima postare....nici macar in jurnalul real nu am mai scris nimic....nici macar pe bucatele de hartii..in fine ideea e ca intai trebuie sa-mi ordonez un picutz gandurile ca sa nu scriu degeaba si fara noima...apoi voi lua incet, pe rand, fiecare lucru pe care simt ca trebuie sa-l exteriorizez....oricum ideea de baza....I'm not good....ma simt nimeni de nicaieri si a nimanui:)But....revin in curand:X

2009-06-04T23:43:00.000-07:00

o sa-mi cer scuze de pe acum pt eventualele type errors dar scriu de pe tel si e mai dificil:)nu am mare lucru d spus,d fapt postarea e despre nimic:)toate bune si frumoase.in 30d zile plec spre plaiurile mioritice ale Romaniei(teoretic).o sa trebuiasca sa ma opresc prin cluj cateva zile.in conditiile astea voi ajunge in vechiul Mic Paris in jur de 10iulie.va trebui sa imi fac buletinul,si sa incep scoala d soferi,de fapt d asta vin.k mi s-a pus mie pata sa-mi iau permisu k deh,imi stricau 6saptamani d plaja in italia.schimband subiectul,d 4saptamani mi-am schimbat locul d munca.da!l-am lasat pe seful meu libidinos,incult si care facea laba in birou(nu v-am zis d obiceiurile lui...va urma)cu curu in balta.inainte cu 2luni de a pleca d la el au plecat alti 2colegi.coordonatorul staffului si asistenta.ramasesem eu sa fac treaba importanta gen facturari,arhivari,comenzi,plannin,stoc,traduceri,contacte etc.asa ca atunci cand am zis ca plec nu a vrut sa ma lase.i-am zis zambind ca nu am contract cu el si ca pot oricand sa ma car.si am si facut asta...acum pe langa faptul k mai tarziu d ora 3nu ajung acasa,am salariu triplu si-mi place ceea ce fac.in rest toate bune si frumoase.am o viata perfect normala,sunt bine si linistita,stiu exact c vreau pt mine,d l mine si fac tot c pot sa ma multmesc si sa ma fericesc.

Punct. Si de la capat.

2009-05-22T15:19:00.001-07:00

De fiecare data cand inchiei un capitol am impresia ca pot incuia peste noapte tot.Ca pot sterge totul cu buretele si ca ma pot trezi a 2a zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine asa mi-as dori eu.In trecut era mai rau, ma complaceam in situatia de adolescenta neinteleasa,ranita si razvratita.Si plangeam...plangeam mult...si-mi inecam amarul si tristetea in...alcool si tigari si sunt constienta ca daca atunci nu aveam prieteni care sa ma puna sa aleg,care sa ma certe si sa ma ciufuleasca,acum as fi fost rau...Am crescut si m-am maturizat...m-am impietrit si intarit..si ce as fi dat sa raman un copil...Am mai incheiat un capitol din existenta mea,alte vise s-au dus pe apa sambetei...nu foarte multe pentru ca de data asta am refuzat sa ma las prinsa in mirajul visurilor...in schimb am sperat sa fie totul adevarat,sa fie totul bine...nu a fost...de ce? nu stiu...chiar nu stiu,mi s-a refuzat orice raspuns...Niciodata nu am cerut prea mult de la nimeni din cunoscutii mei...am cerut doar sinceritate si atat...in schimb am oferit ce aveam mai bun...E atat de greu pentru o persoana sa fie sincera?
sunt puternica,cel putin de fatada. Am puterea sa ma trezesc sa ma duc dimineata la munca sa zambesc,sa socializez....dupa sa ma duc la cumparaturi si dracu stie p unde mai imi vine mie sa ma duc...de obicei seara pic lata...da sunt zile cand nu-mi vine sa intru in camera din motive considerabile...cand ma pun in pat si ma rog de Mos Ene sa vina mai repede ca sa nu mai am timp sa ma gandesc...S-a terminat si atat.Nu ma mai intreb de ce...eu stiu,in sinea mea am stiut de atunci...
Acum ma duc...sa ma lupt cu mine si restul...

Eu si cu mine

2009-05-06T06:58:00.001-07:00

Cel mai tare urasc in lumea asta Singuratatea...sa spunem ca mi-e cel mai frica de acest lucru...mi-e mai frica de Singuratate decat de Moarte...si cea mai nasoala forma de Singuratate...din punctul meu de vedere sunt mai multe....e cea in care esti inconjurat de oameni dar te simti singur... eu o numesc Singuratatea in mijlocul omenirii...Asa ma simt eu..acum...de vre-o 2 saptamani. Mi-e teama ca voi claca, sincer....E singuratatea care in timpul zilei pastreaza aparentele dar iti macina interiorul ca o molie cara mananca hainele...o simt..la propriu.
Cel mai urat e noaptea cand strang si ma ghemuiesc intr-o perna blestemata care nu-mi vorbeste...nu inteleg Zau!de ce nu-mi vorbeste...vreau sa vorbesc si nu zice nimic...ma lasa sa o sugrum in imbratisari pline de frustrare si lacrimi amare...in fond...pline de Singuratate.
Normal vorbind nu as avea de ce sa ma simt singura...zilnic interactionez cu oameni cunoscuti sau mai putin cunoscuti...dar ma simt mai pustie ca niciodata...nu stiu sa spun de ce,nici eu nu am gasit raspunsul si ma infurii...ma infurii pentru ca simt ca pierd momentele simple din viata,singurele de altfel care imi aduc zambetul pe buze...ele sunt in fata mea si eu le ignor in incercarea disperata de a iesi din impas.
Am impulsuri sa sun pe oricine....chiar as vorbi cu oricine Zau!da stiu k nimeni nu ar intelege ce simt eu de fapt, ce e cu mine...nici eu nu inteleg....asa ca ma abtin...nu mai sun pe nimeni nici macar pe El...mai ales pe EL...e greu...e greu sa strangi o perna rece in brate si sa plangi dupa ce...nu stiu dupa ce...dar sa plangi pana ti se taie respiratia...e dureros Zau!
Feriti-va de Singuratate...Zau ca doare!

Thoughts

2009-04-15T05:12:00.000-07:00

What we do when what we loved, what we respected, what we venerated and what recieved from us what was our best, our beautiful, our kind and childish, our pure and sincerly parts, without asking nothing back, without claiming anything...rewards us with pain, with silence, with fake dreams and faiths, with lies, with drama and games, with bets an cheats. What we can do when it's not in our power to understand why, when you recieve nothing but silence as answers. What we do when unsaid things make you think that everything goes on like before, but your intuition says that is the end. Who or what gives to people the right, the power to play with other lifes? with their feelings, with their dreams. Who gives them the right to destroy the selfconfidence, the selfrespect of another?
What can we do?
Forgive but not forget.
Rise up straigth, stronger than before, knowing not to offer all without asking back, next time. Recover, full of faith and taste the reality not dreams, they lead you to inside death.
Don't claim anything from past. When you'll care less, it will come with late answers and then you can smile on a sarcastic way, you can turn your back and you'll leave it all behind wishing it a little bit of heaven with a little bit of hell.

Curatenia de primavara

2009-04-15T04:23:00.000-07:00

-Un proces ce se deruleaza cu foarte mare atentie si meticulozitate in fiecare an, inainte de Paste. Dureaza cel putin o saptamana si cuprinde cele mai obscure locsoruri ale spatiului locuibil. Imi place si nu aceasta mobilizare de forte
Argumente pro:
parcurgand procesul asta dau de lucruri vechi care, de la primul contact vizual, ma transpun in trecut , ca un portal al timpului. Imi amintesc de copilarie, de fetita peltica cu ochi mari si albastrii, brunetica cu parul drept si breton frantuzesc, buze carnoase si natural conturate si de cat de mult si cu cat patos vorbea ca si cum ar fi recitat mereu o poezie.
Nu sunt un om al trecutului, am fost; doar ca insist sa-mi permit din cand in cand sa gust ramasite ale trecutului...doar pe cele dulci.
Argumente contra:
ma umplu de praf;urasc praful, imi taie respiratia. Dau de paienjeni (una din fobiile mele).Plus ca, cel putin la mine in debara(camera), oricat de curat as face a 2-a, cel mult a3-a zi e la fel de dezordonat.
Oricum de Paste o sa avem casa plina de romanasi si dupa ce vor pleca n-o sa-si dea nimeni seama ca s-a muncit vreodata la "curatirea"locului.
Cam atat cu curatenia si va doresc din pipota un Paste fericit si luminos.

P.S.: offtopic: Mihaela : sunt in zodia Rac si ca o racoaica veritabila, starea mea se schimba in functie de vreme, de lumina, de nimicuri...in plus...a plecat Melcutzu in tara si...am un gol in suflet si o presimtire sumbra care sper sa nu se adevereasca dar experienta mi-a demonstrat ca intuitia nu m insala niciodata...in fine ce-o fi mami o fi si tati.

Campul lexical si starea mea de suflet

2009-04-07T05:31:00.000-07:00

Toti stim despre campul lexical si cu ce se mananca...sau cel putin un om cu putina cultura stie ce naibiului inseamna asta...daca nu...pacat nu stau sa explic acum cu ce se mananca...oricum daca va duce neuronu va dati singuri seama.
Ce legatura are campul lexical cu starea mea de suflet?poi vine cam asa:
Sunt nervoasa, ciufuta, m-am trezit cu fata la cearsaf, sunt iritata, irascibila, am draci, tremur, n-am stare, as lua un miel mic mic mic mic si i -as rupe gatu in momentu' asta fara pic de remuscari(n-am nimic cu mieii, imi plac...in farfuria mea, de Paste) sau un porumbel ca e mai firav si mai vulnerabil (asa cum ma simt eu acum) si m-as gandi ca sunt eu si ca(virgula) comit un suicid fara sa mor. Dati-mi un baros si o casa parasita ca in 3 ore nu mai ramane nimic din ea. Am toane, am draci,am nervi(am mai zis asta)(repetitia cu rolul de a intarii metafora,comparatia etc....)Urlu urlu tare si raspicat in mintea mea si ma doare capu de innebunesc...Tre sa ma opresc ca o sa surzesc dracu'X(X(X(X(X(X(imi creste si imi scade tensiunea, nu sufar fluctuatia asta, ma ameteste...stiu ce am....nu zic...nu vreau na!
De mult nu m-am mai simtit atat de plina de "energie negativa"(pffff)si de mult nu am mai facut atatea scenarii imaginare despre cum as omori porumbei, miei, oameni....da da oameni....acum m-as urca intr-o masina si prin faptul ca nu stiu sa conduc decat drept....as da peste oameni....toti odata....multi....pe trecerea de pietoni....da sa fie multi....cum e la Romana la Coloane vara....si dupa m-as opri si as rade.....as rade diabolic...>:)muahahahahaha>:)
Recomandati-mi un psihiatru>:)

"Tu ce ai face daca nu ti-ar fi frica?"

2009-01-21T04:36:00.000-08:00

Am vazut intrebarea pe un blog, in cadrul jocului "leapsa".
Recent am zarit-o la statusul cuiva din lista de messenger si am raspuns prompt si cu primul gand: "As lasa totul balta si as fugi ca sa pot sa iubesc linistita si sa pot sa fiu alaturi de persoana iubita". Apoi am reflectat asupra intrebarii si am dezvoltat raspunsul dupa cum urmeaza:
Daca nu mi-ar fi frica as avea incredere in oameni, as visa mereu, as lasa totul in voia sortii si as trai fiecare zi ca fiind ultima din viata mea. Daca nu mi-ar fi frica, as spune tuturor, mai des, ceea ce simt. I-as spune sefului meu cat de incompetent, incult si libidinos este. Daca nu mi-ar fi frica inseamna ca nu as mai simtii teama Mortii si atunci m-as arunca de pe un loc foarte inalt...ca sa vad cum este sa zbori la propriu. As manca mancare chinezeasca (dupa cum am zis, nu m-as mai teme de Moarte). M-as bate cu Doroftei "ca de la barbat la barbat"(adica m-ar bate Doroftei ca pe un sac de cartofi). Daca nu mi-ar fi frica as demisiona si m-as muta singura (evenimente care trebuie sa succeada neaparat)...sau cu el(de fapt cred ca asta e marea provocare). M-as marita si as turna minim 2 puradei. Daca nu mi-ar fi frica as ratacii noaptea pe strazi, as inota printre rechini (liber, fara cusca). Daca nu mi-ar fi frica mi-as striga in gura mare ideiile, doriintele, gandurile...fara teama esecului sau a respingerii...

Cam asta as face eu daca nu mi-ar fi friica...probabil o sa-mi mai vina in tartacuta si alte idei de raspuns dar momentan doar atat...
Voi incepe o noua "leapsa"si voi da intrebarea mai departe. Inca ma mai gandesc cui...

Prietenie adevarata...

2009-01-18T11:30:00.000-08:00

Am gasit pe internet o melodie de la Adda(aceasi tipa care canta"Minti murdare facute praf"alaturi de Teasta).Ufff....m-a rascolit si mi-am dat seama ca eu le spun prea rar prietenilor mei cat de mult inseamna pentru mine, cat de mult ii iubesc...ca as fi Nimeni fara ei,fara sprijinul lor,fara sfaturile lor, fara criticile lor...
Ei sunt comorile mele....
Pentru voi....Pentru:
Blondix meu
Ik
Toytza
Larisoi
Adela
Si nu in ultimu rand....pentru prietena mea cea mai buna...pentru Ea care a suportat atatea pentru mine,asemenea unui nuc ce se ridica impotriva naturii fara sa se clinteasca....Pentru MAMA...

Ascultati melodia si spuneti-le prietenilor vostrii cat de importanti sunt.

Adda - Prietenie adevarata
Asculta mai multe audio Muzica »

(3 nov. 2008) Nu pot...

2008-11-03T02:52:00.000-08:00

Nu pot sa scriu…si am atatea de zis….nu pot sa scriu….mi-e frica….de ce…stiu dar nu pot sa spun…cred ca blogul meu a ajuns sa fie citit si de persoanele care nu trebuiau sa stie d anumite sentimente de ale mele….dar am facut blogul pentru mine…ca sa nu mai imi umplu camera de hartii si hartiute cu cuvinte scrise la intamplare si pe care mai tarziu nu stiu sa le descifrez…ma simt urmarita…nu vreau sa se afle anumite lucruri,dar vreau ca cei dragi sa vada ca nu uit de unde am plecat,dar ca m-am schimbat al dracu’ de mult.Nu as fi vrut…dar s-a intamplat…asa cum nu am vrut sa renunt la visul meu….dar a trebuit
Am un nod in gat…o lacrima in coltul ochilui….n-o las sa curga!nu vreau!eu nu mai plang,eu tac,si ingrop in mine!
As tipa la ea sa stea acolo da’ o sa se sperie mama….vreau pe plaja….sa ma uit l marea rece sa vad avioanele cum aterizeaza si decoleaza….dar mi-e frica sa ma duc…pentru ca acolo visam ca intr-unul din avioanele alea voi fi si eu intorcandu-ma acasa…la ei..la….visul meu…in nisipul de acolo mi-am ingropat fericirea desenand o inima nereusita…ce parca imi prevestea sfarsitul…
Am fost dezamagita….de mine ca am visat iar….chiar si dupa ce totul se sfarsise de mult…si am ajuns si acasa….as fi vrut sa nu ma fi dus….as fi vrut s raman fericita in felul meu si sa privesc cu drag anumite momente…m-am dus acolo si visul meu a murit,in in bratele mele.Tremuram…nu vroiam sa plang dar lacrimile curgeau….m-am oprit si mi-am jurat ca o sa calc in picioare tot….nu pot pentru ca nu pot…dar nici sa iert nu pot…dar vreau….dar nu pot….
Sunt incooerenta…stiu…nu vreau dar se intampla…
Gata…s-a retras lacrima…mi-a trecut…

(31 nov. 2008) Sweet November

2008-10-31T02:51:00.000-07:00

Pt mine luna noiembrie are o semnficatie aparte.Imi readuce amintiri frumoase si sentimente vechi cu care stiu ca nu ma voi mai intalni.E luna in care as vedea non stop filmul “Sweet november”(alt lucru de care sunt foarte atasata din aceleasi motive prezentate mai sus).
Caut ca disperata un site unde pot citi carti online sau macar sa le downloadez.Vreau sa citesc Mark Levy-Te voi revedea(continuarea cartii “Si daca e adevarat”-Mark Levy)
As putea sa rog pe cineva din tara sa -mi faca comanda la carte dar dureaza prea mult(stiu din experienta proprie)si nu mai am rabdare
Luna asta presimt ca e luna de metamorfoza
O sa trebuiasca sa-mi fac provizii de ciocolata si servetele
AAA apropo maine ma mut in casuta noua(o sa fie un week-end groaznic de ocupat dupa o saptamana de munca teribila)
Cam multe paranteze in postul meu…Cam multe paranteze si prin capsorul meu
La inceputul saptamanii am zis ca ma las de fumat si de raspuns la mailuri….(bineinteles nu am realizat nici unul din aceste 2 lucruri si la cum ma cunosc…nu se va intampla prea curand)…
Intrebarea zilei….Ma mai cunosc????

(30 oct. 2008) Olanda

2008-10-30T02:44:00.000-07:00

Tara cu cel mai mic T.V.A la mancare si totusi cu cele mai multe taxe.Tara asezata pe nisip cu mult sub nivelul marii.O tara umeda si rece atat la propriu cat si la figurat.O economie f bine pusa la punct dar fara prea multi oameni “buni la toate”.Niste robotei setati sa faca doar ceea ce li se spune,fara pic de simt al distractiei,al ritmului;ai spune ca lor nu le curge sange cald prin vene.Oameni reci si prea calculati,glumeti mai nereusiti decat englezii,prea tehnici si individualisti convinsi.
In urma cu un aproape 1 an viata mi s-a schimbat radical.Am ajuns in tara asta unde nimeni nu moare de foame(ci din contra)dar toti se plang ca nu au bani.Ai mei au hotarat ca trebuie sa lasam Romania pt ceva mai bun.Ce pot sa zic,stiam ca la un moment dat,daca as fi vrut sa ma realizez pe plan profesional,ar fi trebuit sa plec din tara,dar aveam 17 ani si prea multe vise acolo,ACASA.
Am tacut si nu am ripostat.Impachetam,incuiam amintiri,stergeam vise fara ca macar sa spun un simplu NU.
Casa noastra se golea pe zi ce trecea si cu fiecare lucru care disparea,pierdeam o parte din mine.Ma uitam la mama si singurul lucru care ma consola era ca in pantecele ei creste o fiinta care merita un trai mai bun.M uitam la frati miu stiam ca pt a deveni un fotbalist de exceptie are nevoie de conditii bune.Stiam ca asa copilul ce avea sa se nasca va avea un tata acasa in fiecare zi,nu de 4-5 ori pe luna cum se intampla cand era sofer.
Dar eu?
Am avut doar 1 saptamana la dispozitie sa ma despart de un om pe care l-am iubit mai mult decat as fi vrut,decat imi imaginam si decat pot exprima;era totul pt mn.Intr-o saptamana a trebuit sa ma despart de 17 ani traiti acolo,de prietenii cu care imi beam zilnic cafeaua,de cei care imi devenisera frati,surori,cu care impartisem atatea si langa care visasem.
Trebuia sa fiu cls a 12 a,trebuia sa pierdem nopti petrecand sau invatand,ar trebui s fiu langa ei in poza de cls,imbracati in robe;visasem impreuna asta.Ar trebui sa trecem impreuna prin emotiile Bacului,iar apoi sa ne bucuram de studentie.
A ramas doar “trebuia”.I-am lasat in urma.pe ei si ce era mai bun din mine.
Mi-a fost teama ca nu m voi mai simti niciodata cum ma simteam langa ei si vb aia:”de ce ti e frica de aia nu scapi”.Sincer sa spun nici nu-mi mai amintesc cand am ras ultima oara din suflet.Ma uit in oglinda si vad doi ochi goi care nici macar durerea n-o mai arata.Un chip de piatra.
Singura pers care imi umple sufletul de lumina e surioara mea de 4 luni.
Nu-mi place ce am devenit,mi-e dor de Mine in primul rand.
Am 18 ani si viata m-a pus l incercare de cand ma stiu.Probabil ca majoritatea adolescentiilor spun asta, dar eu am incetat inca de pe la 14 ani sa mai dramatizez.Am avut o copilarie nu prea normala si nu in totalitate fericita,drept urmare m-am maturizat prea devreme,cu mult timp in urma.
Daca as avea dreptul l o dorinta,care sa se indeplieasca,mi-as dori din tot sufletul sa nu fi plecat niciodata.Asa nu as fi trebuit sa vad,in dimineata aia, in biserica,cum ceva din EL se stinge,cum durerea ii invadeaza fiecare particica din corp.Nu ar mai fi trebuit sa vad cum colega mea d banca ma izbeste de perete plangand in hohote si spunandu-mi ca nu m lasa sa plec.Nu m-ar mai fi durut sa-i vad stransi in jurul meu,in mijlocul orei,atat de dezamagiti si tristi.
Nu ar mai trebui sa duc povara lacrimilor lor si golulul din inimile multora.Nu as mai fi murit de durere cand l-am sarutat pt ultima oara,cand nu am mai avut putere sa-i zic decat:”Te iubesc si te voi iubi mereu orice ar fi”.Si nu ar mai durea fiecare minut numarat cu cea mai buna prietena,pana la plecare.
As fi vrut sa fiu acolo,in momentele in care visasem s fiu cu ei;as fi vrut sa-mi conduc pe ultimul drum unul dintre cei mai buni prieteni.As vrea sa nu fi pierdut cei mai frumosi ani ai adolescentei,sa fiu iar persoana care deborda de energie,AS VREA SA NU FI PIERDUT.
Acum totul s-a stins;de la iubirea c o simteam pana la propria-mi persoana.
Si pur si simplu as vrea sa nu mai fie o amintire zilele in care radeam nestapanit,cand totul din mine exprima fericire.
Ne-am schimbat prea mult ca sa mai putem fi cei de altadata.

(30 oct. 2008) Sunt Dependenta..

2008-10-30T02:30:00.000-07:00

Sunt dependenta de amintiri,de iubire,de imbratisarile calde ale prietenilor,de privirile de incurajare ale lor,de zambetul lui,de zilele calde de vara,de cafea,de fratii mei,de rasu cristalin al surioarei mele,de certile cu frati-miu,de tigari,de sentimente,de cuvinte,de autocritica,de poze,de abstract,de muzica,de culoare-nonculoare,de privirea lui de dimineata,de non-sensuri,de pilde,de “Sweet November”,de organizare,de scris,de monologuri,de lacrimi,de schite,de negare….de regret…
Si lista ar putea continua ….
Asta sunt….
Dependenta mai ales d ce am fost,
Speriata de ce snt azi,
Intrigata de ce simt,
Dezamagita de lasitatea mea ,
Ingrozita de pustietatea din mine,
Neincrezatoare in nimeni si nimic,
Altcineva decat cine eram in urma cu mai putin de un an…
In concluzie, bine ati venit pe blogul meu,un blog incarcat cu emotii,sentimente,ganduri